Dintre toate lucrurile care imi apartin, asupra imaginilor de pe retina mea am un sentiment mai puternic de proprietate. Fiindca sunt pictate cu stropi [cu pete largi] de imaginatie si cu toate asocierile bizare pe care mintea le face aparte de mine. Dar e genial cand compar notite cu cei ce aveau ochii langa ai mei, in fata acelorasi imagini. Am spus genial? E uneori frustrant . Ei isi aduc aminte toate lucrurile astea grozave, au pastrat toate amintirile u-ni-ce [eu nu].
Ii acord creierului meu dreptul de a reprima in libertate imaginile care nu contribuie la mentinerea dorintei mele de a trai. Dar increderea mea in el e uneori nejustificata; imi cioparteste viata din memorie, „ scumpul” de el. Eu de ce nu-mi amintesc de zambetul acela bestial, de buzunarul rupt, de nisipul imprastiat, de cladirea daramata, nici macar de rasetele acelea ale mele? Mi-e ciuda! Si le pun acum cuvintele astea in fata, mintii si ochilor mei incrucisati, ca sa stie si sa inteleaga!
