everything you’ll ever be

Mi-a cam pierit ciripitu… imi aduc aminte de asta de fiecare data cand observ ca cineva a vizitat sectiunea “she said…” si-mi imaginez respectivu “vizualizator” dand ochii peste cap la ideea ca EU vorbesc, in fine scriu, prea mult. Era totusi cat se poate de adevarat la vremea rostirii.

In alta ordine de idei, hei, ai revenit vreodata al muzica veche? la obiceiurile de odinioara? Cred ca nici stand up-ul nu ma amuza intr-atat. stau de capu meu si rad prosteste [aceasta nuanta de prostie e inevitabila de vreme ce tocmai am mentionat capul *meu* ] la gandurile cumulate a ce-am fost, ce mi-a placut si cum speram sa fiu cam cum sunt azi, si ma alimentam cu orice ducea in acesta directie pe care azi ma aflu inca. De-as fi stiut… never mind, inseamna cert ca pot sa-mi propun sa fiu altceva, dar draga jurnalule sunt in pana de idei, privesc in gol si mi-e ciuda pe mine si rusine sa dau ochii cu oglinda din cauza ca nu, ca nu, ca NU! … ca n-am desenat decat cu creta o pista. si uite ca a plouat si eu sunt doar suma ideilor zburate de la mine.  sunt, cum s-ar spune… blazata . ah!

a beautiful mess

zidurile limitatoare ale societatii…m-am plans si ma voi plange de treaba asta cate zile oi avea! Dar, being the good girl I am, and the boring person I prove to be, uite-ma in fiecare zi si vei vedea in mine exact figura aceea din fundul fundalul oricarui tablou, care se asorteaza pana si in culori.

Eh, asta nu inseamna ca nu am si eu escapade. Aste escapade se materializeaza in zilele cand o dau rau in bara cu “outfit-ul” si toata lumea o stie, ca nici nu ma pricep sa fac singurul lucru rezonabil de facut, si anume sa am ascund sub o stanca. Si se mai materializeaza {am mentionat pe vreundeva ca ma refer aici exclusiv la articolele vestimentare ce ajung sa atarne pe mine? [nah, tocmai ma facut-o ;)) ] } si se mai materializeaza ziceam in pijamale.

Yeah, PJs !!! Uita preferintele in muzica, filme, lecturi. Abia asta e aspectul vietii mele care chiar ma caracterizeaza.  Culori, forme, straturi,  Nici cand fac prajituri nu ma distrez asa :)) Si daca stau indoors mai mult de o ora, garantat ma schimb, iluzionandu-ma ca scap de incorsetarile sociale sau cine stie ce bazaconii ;))

Desigur, cand intra cineva sau vine postasu :-j arunc ceva gen hanorac ce mi-e mare pe mine si acopar totul cu eleganta :D

Inside of Me

Dintre toate lucrurile care imi apartin, asupra imaginilor de pe retina mea am un sentiment mai puternic de proprietate. Fiindca sunt pictate cu stropi [cu pete largi] de imaginatie si cu toate asocierile bizare pe care mintea le face aparte de mine. Dar e genial cand compar notite cu cei ce aveau ochii langa ai mei, in fata acelorasi imagini. Am spus genial? E uneori frustrant . Ei isi aduc aminte toate lucrurile astea grozave, au pastrat toate amintirile u-ni-ce [eu nu].

Ii acord creierului meu dreptul de a reprima in libertate imaginile care nu contribuie la mentinerea dorintei mele de a trai. Dar increderea mea in el e uneori nejustificata; imi cioparteste viata din memorie, „ scumpul” de el. Eu de ce nu-mi amintesc de zambetul acela bestial, de buzunarul rupt, de nisipul imprastiat, de cladirea daramata, nici macar de rasetele acelea ale mele? Mi-e ciuda! Si le pun acum cuvintele astea in fata, mintii si ochilor mei incrucisati, ca sa stie si sa inteleaga!

when we collide

Play:

si printre melodiile mele, Directia 5, „Daca ai sti”. Si-mi spun ok, sa auzim, ca simteam nevoia de ceva „inaltator”, mai precis ceva care, da mai! , sa ma faca sa ma linistesc din gandurile naucitoare, sa ma „fericesc” . Da ce mi-am dat eu seama? Fetele asculta cu drag muzica asta fiindca uite, suntem niste fiinte slabe care cersesc iubire. Da cu ataaata dorinta, incat si cand vine de la anonymus ne intindem bratele cat putem noi de mult, s-o imbratisam.

Daca ai stii ca exista
Cineva ce te iubeste pe-ascuns
N-ai mai fi atat de trista
Tot ce-ai suferit iti va fi de-ajuns.

Pai, si de ce ma aflu in bezna ignorantei cu privire al sentimentele lui? Fiindca n-a binevoit sa le impartaseasca. Dar ciudat e ca imaginea „protagonistului” melodiei asteia a fost constant in mintea mea cea a unui erou … ca si cum ar fi personajul pozitiv. Nu, nu e.

But then again,

There are more love songs than anything else.
If songs could make you do something we’d all love one another. (Frank Zappa)

one day in your life

Reinvie uneori in inima mea sentimente de mult abandonate intr-o camaruta marginasa, intr-o debara poate. Atunci simt ca-mi zvacneste inima. De teama ca le-am uitat? De bucurie? Asa s-a intamplat de mi-a saltat inima astazi, in retrairea momentului cand o dulce prietena a plecat, acum cativa ani, in vacanta intr-o alta tara. Era noapte si eram departe de ea, dar m-a cuprins fascinatia aceea pe care o pastrasem pentru calatorii; era ca si cum plecam chiar eu. Orele acelea au avut o stranietate cumplita. Intre raze lunii, privita din balcon, farurile masinilor care toate se departau in momentul acela, glasul ei la telefon si regretul dorului la care fusesem condamnata pentru cateva zile, ‘in mine totul a imbracat forme absurde’.

Am uitat sa traiesc asa. Dar nu este totul pierdut. S-au ivit in zori rasete, pasiuni, prietenii, si m-am departat chiar eu, lasand in urma lumina asternuta pe asfalt a unor faruri; poate cineva privea in zare…

Battle Studies

interesanta expresia aceea, „imi sta pe creier”… stii? ca si cum s-ar fi asezat acoloo si eu imi imaginez creierul turtindu-se. si restul gandurilor se scurg prin parti (in cazul in care creierul nu e atrofiat, e moale si umed :- ? ) si creierul ramane ca o placinta arsa. fiindca aste ganduri care stau pe creier, au un cumplit de prost obicei de a ramane . sunt ca o lava ce arde nebuneste. imi e deja familiar socul indus de faptul de a ma trezi cu gandul cu care m-am culcat. nu, nu cu melodia de la alarma, nu cu spaima cosmarului nocturn, nu cu frigul camerei, nu cu stresul zilei ce urmeaza, ci pur si simplu am creierul plin de EL. orice ar insemna si asta.

The Head And The Heart (the eyes too)

“I have been meditating on the very great pleasure which a pair of fine eyes in the face of a pretty woman can bestow” , si-a justificat candva privirea meditativa un personaj…

iar eu ma sunt cuprinsa de ganduri foarte asemanatoare. Ochii… unii ochi imi angajeaza intreaga fiinta in contemplatie. Si fie acesta inceputul unei iubiri „patimase” sau nu, imi starnesc un fior de placere [sentimentele mele nu-s poate ataaat de poetice], incat ma surprind zambind. Cred ca am nascut „la viata mea” multe intrebari gen: „Ce ranjeste oare asa la mine?”. Iar daca se intampla ca subiectul admiratiei mele tocmai sa „debiteze” ceva, observ ca incepe brusc sa-si justifice afirmatiile :)). Ma amuza, dar eu cum m-as putea justifica?

Clouds In My Coffee

Septembrie official (HD) a venit mai tarziu decat am inceput eu sa-l simt. Spaima asta ca vara s-a terminat mi-a intrat in celule si simt un impuls nebun sa fug de-aici, ca si cum „acolo” [ceea ce ar trebui sa se constituie in destinatia mea] ar fi alt anotimp, ca si cum noptile ar fi acolo inca nopti de vara si luna in noaptea asta ar fi plina. Si mai fac uneori si nebunia sa sun si sa anulez…

Vara asta n-am visat nicaieri.

unnoticed

„—Știi de ce am gaură în umbrelă? Ca să văd când se oprește ploaia. ”

Soft cell

Am teoria asta cum ca totusi daca cineva invatat cum sa-si „exploateze” anii adolescentei, acesta poate fi apogeul vietii lui, as in “climax” [desigur, eu nu chiar cred asta(inca)]. Am materia prima, am fluturi [localizati destul de prost in stomac], am culori; voi sti oare sa le imprastii incat sa conturez ceva ce fie si abstract, sa aduca macar putin a fericire?

Am unele zile FRUMOASE :D